Πέμπτη, 5 Μαΐου 2016




Dimitrios Baltas

Părintele Serghei Bulgakov:
de la marxism la Teologie

Serghei Bulgakov s-a născut în anul 1871 în orașul Livny, la sud de Moscova. Deși a crescut într-o atmosferă ortodoxă, la începutul drumului său spiritual a îmbrățișat marxismul. Prima scriere a lui Bulgakov are următorul titlu: «Rolul pieței în sistemul capitalist de producție» (1897). Referindu-se la posibilitatea dezvoltării capitalismului în Rusia, ca stadiu de trecere la economia socialistă, Bulgakov acceptă necesitatea evoluției capitaliste, mai ales în domeniul agrar. Totuși, opinia sa întră în contradicție atât cu poziția populiștilor (narodniki), cât și cu cea a marxiștilor.
Lucrarea de căpătâi scrisă în această perioadă este «Capitalism și Agricultură» (Sankt Petersburg 1900). Încercarea sa eșuată de a interpreta chestiunea agrară prin prisma concepțiilor marxiste l-a făcut să-și dea seama de limitările teoriei marxiste și de faptul că aceasta nu poate fi aplicată în acest domeniu special al economiei. Odată realizat acest lucru, Bulgakov efectuează o critică ad intra a marxismului (L. Zander, «Memoir», în volumul Sergius Bulgakov. A Bulgakov anthology, ed. J. Pain-N. Zemov, Philadelphia 1976, p. xxi).
Urmează a doua etapă a carierei spirituale a lui Bulgakov, care poate fi încadrată temporal între anii 1905-1917. Serghei este numit profesor de economie politică la Universitățile din Kiev și Moscova. Piatra de hotar a acestei perioade este reprezentată de Revoluția din 1905, ale cărei rădăcini ideologice trebuie căutate, până într-un anumit punct, în teoriile «marxiștilor legali». În acești ani, Bulgakov, vizibil influențat de idealismul german, respinge orice expresie antropologică sau socială a teoriei marxiste. Astfel, scriitorul rus nu este de acord cu concepția conform căreia omul este văzut ca o unitate economică, așa cum nu este de acord nici cu identificarea psihologiei individului cu psihologia clasei sociale din care face parte.
Una dintre principalele lucrări scrise în această perioadă este «Karl Marx ca ins religios», publicată în anul 1906. De asemenea, putem aminti aici și următoarele opere: colecția de articole, în două volume, intitulată «De la Marxism la Idealism» (Sankt Petersburg 1903), colecția de articole «Două orașe. Studiu despre natura idealurilor sociale» (Moscova 1911), renumita dizertație «Filosofia economiei» (Moscova 1912), precum și lucrarea «Lumina neînserată» (Moscova 1917). Aceasta din urmă reprezintă o scriere uriașă nu numai ca dimensiuni, ci și prin prisma contribuției sale la dezvoltarea filosofiei religioase. Tot în aceeași perioadă, se încadrează și volumul «Gânduri liniștite» (Moscova 1918), care conține articole publicate între anii 1911-1915.
Ultima etapă a carierei spirituale a lui Bulgakov începe după Revoluția Rusă din 1917 și se încheie odată cu viața acestuia. Deși nu este preocupat în mod deosebit cu studierea Revoluției bolșevice din 1917, așa cum a fost de pildă Nikolai Berdiaev (1874-1948), totuși nu poate fi ingorat faptul că aceasta a contribuit decisiv la schimbarea profundă a modului său de gândire. Apogeul acestei schimbări este reprezentat de hotărârea sa de a intra în tagma preoțească.
Este cunoscut faptul că, în iunie 1918, a fost hirotonit preot al Bisericii Ortodoxe, în Lavra Sf. Serghie, în prezența unor prieteni distinși, precum Pavel Florensky şi Nikolai Berdiaev, ș.a. Totuși, acest eveniment nu înseamnă neapărat trecerea sa de la gândirea filosofică la cea teologică. Cred că mai corect ar fi să spunem că Bulgakov este un filosof care teologhisește și, în același timp, un teolog care filosofează. Ceea ce impresionează în cazul său este acel entuziasm înflăcărat care l-a însoțit pretutindenea și pe toată durata vieții sale, atât în perioada când a fost un filosof marxist, cât mai ales din momentul hirotonirii sale ca preot al Bisericii Ortodoxe. După hirotonire, a plecat în Crimeea, unde a fost profesor la Universitatea din Simferopol până pe 1 ianuarie 1923, când a fost exilat. În Crimeea a scris lucrarea «Sub ocrotirea Chersonului», apărută ulterior (1999) și în traducere franceză («Sous les remparts de Chersonèse»).
Din 1925 și până în 1944, intelectualul rus a fost profesor de Dogmatică Ortodoxă la Institutul Saint Serge din Paris. Scriitorul T. Stávrou spune că, atunci când a ajuns la Institut, Bulgakov era cunoscut mai mult ca economist marxist decât ca teolog ortodox. De aceea mulți s-au împotrivit numirii sale ca profesor la acest institut, cu toate că cei mai mulți dintre susținătorii săi erau intelectuali ruși anticomuniști [«Serghei Bulgakov», în ΘΗΕ (Enciclopedie religioasă și morală), vol. IX, p. 187].
Desigur, mai târziu, Bulgakov a câștigat respectul tuturor, devenind una din cele mai reprezentative personalități ale Institutului. În această a trei etapă a vieții sale, teologul rus a scris două trilogii cu conținut dogmatic. Prima conține următoarele opere: «Rugul aprins» (Paris 1927), «Prietenul Mirelui» (Paris 1927) și «Scara lui Iacov» (Paris 1929), iar a doua: «Mângâietorul» (Paris 1936), «Despre Cuvântul întrupat» (Paris 1943) și «Mireasa Mielului» (Paris 1945).
De asemenea, din aceeași perioadă datează și lucrarea «Ortodoxia» (Paris 1932). În afară de acestea, un interes deosebit prezintă și operele: «Die Tragodie der Philosophie» (Darmstadt 1927), lucrare care tratează dialectica filosofiei germane a secolului XIX, «The Wisdom of God. A brief summary of sophiology» (Londra 1937), care descrie pe scurt teoriile sale sofiologice, «Filosofia numelui» (ed. L’ Age d’ Homme, Lausanne 1991), un tratat remarcabil despre filosofia limbajului.
Bulgakov a vizitat și Grecia în anul 1936, cu ocazia desfășurării Conferinței Panortodoxe a Teologilor (Atena 1936). Trei ani mai târziu, părintele Serghei s-a îmbolnăvit, fiind diagnosticat cu cancer la laringe. «Două intervenții chirurgicale efectuate cu succes l-au ajutat să scape de orice pericol. Și-a pierdut însă vocea. După aceea a mai trăit aproape cinci ani, dându-și ultima suflare pe 12 iunie 1944» [I. Mastrogiannópoulos, Θεολογικές παρουσίες (Prezențe teologice), Atena 1986, p. 57].

Δεν υπάρχουν σχόλια:

Δημοσίευση σχολίου